fratele lui Marcel Proust a spus că problema în căutarea timpului pierdut a fost că oamenii „trebuie să fie foarte bolnavi sau să aibă un picior rupt” pentru a-l citi. Sau, ar putea adăuga astăzi, să fie limitat la casele lor ca răspuns la o pandemie globală. În primele zile ale blocării coronavirusului, Fluxul meu de Twitter era plin de conversații despre dacă era timpul să citesc Middlemarch sau Frații Karamazov, Casa sumbră sau Anatomia melancoliei. Fie din cauza furloughing sau pur și simplu nu putea să meargă la pub, presupunerea generală în rândul cititorilor a fost că ar exista o mulțime de timp liber pentru a prinde pe cei mari care au avut până acum, cum ar fi balena albă a lui Ahab, a scăpat.dar, odată cu trecerea timpului, am văzut aceste planuri căzând sub o avalanșă de aperitive, puzzle-uri de 1.000 de piese și chestionare Zoom pub. Chiar și pentru cei care nu au fost poleaxed de școlarizare la domiciliu și cerințele de îngrijire a copiilor, ceva părea să fie ceea ce face greu să se concentreze pe romane – sau cel puțin cele care nu au fost filmate și dislocate în considerare iPlayer, cum ar fi oamenii normali Sally Rooney.

deci, blocarea a reprezentat momentul perfect pentru nuvele: acele mici explozii ascuțite de aromă literară? Aceste Skittles din lumea cărții, așa cum unii par să le ia în considerare. Am scris înainte împotriva argumentului că povestirile scurte sunt ideale pentru cititorii presați de timp sau, și mai rău, pentru scurte perioade de atenție, dar nu pot spune mai bine decât Lorrie Moore:

există o mulțime de iac despre modul în care povestirile scurte sunt perfecte pentru atenția publică în scădere. Dar știm că nu e adevărat. Poveștile necesită concentrare și seriozitate. Cu cât oamenii sunt mai ocupați, cu atât mai puțin timp au pentru a citi o poveste … oamenii de multe ori nu au deloc o jumătate de oră dreaptă pentru a citi. Dar au 15 minute. Și acesta este adesea modul în care se citesc romanele, 15 minute la un moment dat. Nu poți citi povești în felul ăsta.

timpul chiar înainte de începerea blocării a fost ciudat și haotic: soția mea, eu și fiicele noastre ne-am îmbolnăvit de presupusul Covid-19 și a ucis-o pe mama celui mai bun prieten al meu. Dar, pe măsură ce ne-am revenit și ne-am stabilit în ciudatul nou cotidian, am descoperit că povestirile scurte erau într-adevăr materialul de lectură care se potrivea cel mai bine zilelor mele. Nu pentru că alunecă ușor, ci pentru că ori de câte ori pun o carte jos, trecerea de la ficțiune înapoi la realitate a fost atât de deranjantă încât ceea ce tocmai citisem ar fi copleșit. Spațiul din mintea mea în care romanele persistau atunci când nu le citeam brusc părea să lipsească sau ocupat cu o altă sarcină (comparând ratele naționale de deces, poate). Singurele lucruri care au supraviețuit au fost cele pe care le-am început și le-am terminat într-o singură ședință.

deci, ori de câte ori am putut, între gătit și încercarea de a preda matematica, am citit o poveste. Am citit” barca deschisă”, povestea captivantă a supraviețuirii pe mare a lui Stephen Crane, relatarea bântuitoare a dublei a lui Joseph Conrad,” the secret Sharer „și ingenioasa bandă m Ouxibius a lui Julio cort,”continuitatea parcurilor”. M-au dus departe de Londra închisă, la Paris, Thailanda și coasta Floridei și m-au adus înapoi înainte ca următorul raport de știri sau briefing guvernamental să colonizeze orice altceva la care încercam să mă gândesc.

dar apoi, eu sunt un caz special: Știam că oricum va fi o primăvară și o vară de lectură de ficțiune scurtă, pentru că sunt unul dintre judecătorii Premiului Național BBC pentru povestiri scurte din acest an. Pentru a-mi testa teoria, trebuia să văd dacă alți oameni mi-au împărtășit experiența, în mod ideal oameni care citesc în mod obișnuit o gamă largă de literatură, inclusiv nuvele. Așa că am luat legătura cu scriitori care au câștigat sau au fost selectați pentru NSSA în ultimii 14 ani – o cohortă care reprezintă o istorie recentă a nuvelei din Marea Britanie.

unii s-au străduit să citească ficțiune de orice fel. „Găsesc povești un pic prea lungi și, de asemenea, inventate”, îmi spune Kate Clanchy. „Nu pare să fie nevoie să inventăm nimic în acest moment. Pot citi doar poezii, eseuri și ziare.”Lionel Shriver simte la fel. „Am fost atât de zguduit de știri”, spune ea, ” că, în afară de nuvela ciudată, am încetat să citesc Ficțiune. Mi-e rușine să spun asta pentru că, în același timp, lansez un roman, așa că, evident, mă aștept ca alți oameni să-mi citească ficțiunea.Lucy Caldwell, de două ori preselectată și unul dintre colegii mei judecători anul acesta, spune o poveste similară despre modele de lectură deranjate, descriind angajamentul ei cu cărțile ca fiind „inactiv, frenetic, alunecos, vag. Citesc mult mai puțin decât în mod normal și sunt un cititor mult mai rău, ceea ce este terifiant: toată viața mea, cititul a fost locul în care merg.”Această idee de a citi ca refugiu m-a făcut să mă întreb despre citirea confortului, un concept pe care l-am găsit întotdeauna tulburător: ce zici de a fi provocat, supărat sau deranjat? Unul dintre lucrurile pe care le iubesc cel mai mult la nuvele este ambiguitatea și indecizia lor – opusul confortului.

Sarah Hall m-a ajutat să-mi clarific gândirea când mi-a spus: „nu apelez la literatură pentru confort sau consolare. Povestirile scurte, a spus ea, „necesită nervi constanți și receptivitate din partea cititorului – dorința de a fi afectat, tulburat și de a accepta opacitatea”. Acest chimed cu ceva Claire-Louise Bennett mi-a spus câteva zile mai devreme: „Primele nuvele pe care le-am citit au fost povești populare, care, pe de o parte, sunt atât de vii și specifice, dar și intens misterioase și neînduplecate. Aceste povești nu au fost liniștitoare și nu au fost menite să fie.”

dar este, de asemenea, cazul în care a lua confort sau plăcere într-o carte nu trebuie să însemne echivalentul literar al budincă de burete sau o sticlă de apă fierbinte. „Dacă o carte este bine scrisă, nu contează dacă este vorba despre ceva oribil sau deprimant”, spune Jon McGregor. „Mă bucur doar de construcția și scrierea ei.”Shriver, citând” nu vei fi niciodată uitat „de Mary South, o poveste” despre o femeie care își urmărește violatorul”, spune că ” nu este nimic reconfortant în acest material. Ceea ce mă consolează este scrisul bun. Dincolo de asta, mă bucur să fiu deranjat.”

Tahmima Anam, cu toate acestea, se simte destul de diferit. „Vreau să fiu consolat de ficțiune chiar acum”, spune ea. „Vreau să-mi dea o îmbrățișare caldă, fără judecată. La începutul blocării, când mă simțeam deosebit de tandru, tot ce puteam stomac era o mică Jane Austen. M-am dus direct pentru convingere și sens și sensibilitate, și de timp am fost terminat lumea a simțit un pic mai puțin rece.”

pentru Hall, provocarea este propria recompensă. Ea descrie citirea unei nuvele bune ca ” fiind ținută între două forțe magnetice opuse, ceea ce are legătură atât cu comprimarea formei narative, cât și cu conținutul poveștii – aceasta este adevărata atracție pentru mine, nesiguranța și posibilele inversări cu care mă voi confrunta ca cititor.”Odată ce este acolo, spune ea:” nu – mi pasă cât de mult mă încurc psihologic sau moral-cu cât mai mult, cu atât mai bine, probabil. Îmi imaginez că voi iubi mereu poveștile scurte, chiar și în apocalipsă.”

dar poziția Anam nu este despre evitarea subiect dificil. „Nu vreau să fiu mângâiat ca și cum nu aș fi provocat, dar vreau să fiu mulțumit. Povestirile scurte sunt fotografii de espresso-amar, ascuțit, și întotdeauna lăsându-vă ușor nemulțumit. Sfârșitul unui roman este satisfăcător așa cum sfârșitul unei nuvele nu ar putea fi niciodată.”Tessa Hadley, unul dintre cei mai performanți scriitori de nuvele din țară, iubește, de asemenea, acel sentiment de imersiune într-un roman bun, o lume întreagă pe care o reintroduceți de fiecare dată când ridicați cartea, așa cum este cunoscută și vie pe măsură ce propria voastră lume este vie.”Dacă mai puțini cititori se bucură de nuvele, ea crede că este probabil din cauza „intensității lecturii de nuvele”, care cere „mai mult să-ți găsești drumul. Mai straniu, poate, în sensul că în interiorul unei povești suntem mai nedumeriți, proporțional, pentru mai mult din totalul paginilor, realizând care este lumea poveștii, cine sunt locuitorii ei și ce ar trebui să facem din ei.”Sunt uimit de modul în care cuvintele ei s-ar putea dubla ca o descriere a ultimelor câteva luni, pe care le-am bâjbâit ca și cum am determina forma unei lumi noi și ce am făcut din ea.

dar nu am vrut doar să știu schița a ceea ce au citit acești scriitori. Am vrut să vorbim despre detalii. Ce a citit toată lumea? McGregor s – a trezit revenind la George Saunders, „pentru distracția pe care o are cu vocea și registrul și cât de mult își iubește personajele-chiar și, sau mai ales, pe cele defecte”. De asemenea, s-a întors la colecția lui Wendy Erskine Casă Dulce, „pentru că nu pot să-mi dau seama cum respiră atât de multă viață în poveștile ei”. Cynan Jones, care, atunci când am vorbit cu el, nu și-a părăsit proprietatea rurală timp de 70 de zile, „în afară de o mașină care să verifice dacă poarta fermei unui vecin era închisă”, a simțit nevoia de povești de aventură, „lucrul de modă veche care m-a atras la povești în primul rând. Am citit Moonfleet de John Meade Falkner săptămâna trecută. Uau! Toată lumea ar trebui să o citească.”

Hadley a recitit povestirile” superbe „ale Luciei Berlin, la fel ca Lucy Caldwell:” la nivel de propoziție cu propoziție, ea este inegalabilă. Ingrid Persaud, câștigătoarea NSSA din 2018, și-a găsit forța în ficțiunile lui Jorge Luis Borges, o carte pe care o descrie ca având capacitatea de a „privi în jos” momentul actual de instabilitate și anxietate. Mark Haddon a recomandat expirarea colecției lui Ted Chiang, iar el și Jo Lloyd, câștigătorul premiului de anul trecut, au garantat pentru invențiile asemănătoare Calvino ale înotătorului printre stele al lui Kanishk Tharoor.

Lloyd a evitat favoritele ei – Deborah Eisenberg și Edward P Jones – în favoarea poveștilor „cu un pic de magie sau alteritate”, inclusiv „Madame Bovary ‘ s Greyhound” de Karen Russell și „The Lonesome Southern Trials of Knut the Whaler” de Jessie Greengrass. Di Speirs, editor de cărți pentru BBC Radio și, în calitate de fondator al NSSA și judecător în ședință, poate cel mai bine citit iubitor de nuvele din țară, recomandă colecția lui William Trevor The Ballroom of Romance, Alice Munro și Nana Kwame Adjei-brenyah ‘ s Friday Black.

Hadley și Anam i-au dat și lui Alice Munro un semn din cap. Pentru Anam ea este „fără cusur”, în timp ce Hadley a lăudat povestea ei „dus”, „pentru că este magnific, și pentru că este stabilit în urma Primului Război Mondial și epidemia de gripă, și totuși este atât de clar cu ochii, amuzant, foame, sărat cu ironie.”Pentru ceva de aici și acum, un alt fost câștigător al Premiului, KJ Orr, mi-a spus că a fost ținută noaptea de poveștile din colecția recentă de debut Alligator a lui Dima Alzayat.

povestirile scurte au fost răspunsul pentru mine în timpul blocării, dar s-ar putea să nu fie pentru tine. Poate că ceea ce căutați nu se găsește nici măcar în paginile unei cărți. „Nu merg la cărți pentru reasigurare și consolare”, mi-a spus Cynan Jones. „Găsesc asta în jurul meu în lumea naturală și, uneori, într-un Negroni.”

• Chris Power este autorul cărții mame. Este judecător pentru BBC National Short Story Award cu Universitatea Cambridge, sărbătorind a 15-a aniversare în 2020. www.bbc.co.uk/NSSA

șase dintre cele mai bune colecții recente de nuvele

Nudibranch de Irenosen Okojie
Okojie, care este, de asemenea, judeca NSSA din acest an, are o imaginație extraordinară: de la călugări care călătoresc în timp până la Insulele Ballardiane, aceste povești vă arată lucruri pe care nu le-ați mai văzut niciodată.un registru al pasajului Meu pe Pământ de Daniel Mason setul de povești istorice fanteziste și absorbante ale lui Mason include versiuni fictive ale naturalistului Alfred Russel Wallace și ale faraonului Psammetichus I, precum și baloniști, pugiliști și nebuni.

Lot de Bryan Washington
această colecție de debut frumos scrisă de povești interconectate, care a câștigat recent premiul Dylan Thomas, Urmărește o distribuție de tineri ciudați de culoare prin cartierele din Houston, Texas.

vocea din urechea mea de Frances Leviston
un alt debut strălucit, poveștile lui Leviston – fiecare dintre ele prezentând o altă fată sau femeie numită Claire – folosesc tehnologia, lucrul manual, sexul și groaza pentru a descoperi fracturile care trec prin viața de familie.

animalul Dominant de Kathryn Scanlan
neobișnuit de priceput la compresie, Scanlan scrie nuvele scurte care sunt adesea doar o pagină sau atât de lungă. Ea poate face o propoziție face munca unei pagini.

Rața ta este rața mea de Deborah Eisenberg
Eisenberg ar putea funcționa încet – aceasta este a cincea colecție de povești în 35 de ani – dar poveștile ei sunt aproape fără cusur: hilar, ingenios, singular. Merită să fie mult, mult mai cunoscută.

zece dintre cele mai bune nuvele scrise vreodată

„The Dead” de James Joyce
pe parcursul unei singure seara Dublin Joyce prezintă un portret devastator al ego-ului masculin fragil. Liniile de închidere sunt unele dintre cele mai renumite din literatura engleză.

„urgență” de Denis Johnson
doi infirmieri de spital addled de droguri se împiedică de muncă, du-te pentru o unitate și se pierd în pădure. O minune linie cu linie care este atât amuzantă, cât și profundă.

„The Garden Party” de Katherine Mansfield
Povestea lui Mansfield despre moartea unui sărac carter în ziua petrecerii în grădină a unei familii bogate nu a fost niciodată datată, dar în timpul pandemiei, când decesele Covid-19 continuă pe fondul redeschiderii pubului, se simte proaspăt și deranjant de relevant.

„Sonny’ s Blues” de James Baldwin
Povestea lui Baldwin descrie doi frați înstrăinați care s-au reconectat în Harlem-ul anilor 1950. Experiența lor oferă o relatare sumbră a vieții negre americane, dar se îndreaptă spre lumină în scena finală de neuitat.

„Gusev” de Anton Cehov
cea mai puțin caracteristică a capodoperelor lui Cehov, „Gusev” descrie ultimele zile febrile ale unui soldat care navighează acasă în Rusia și conține una dintre cele mai extraordinare portrete ale morții din literatură.

„Adevărata poveste a lui Ah Q” de Lu Xun
această poveste satirică, picaresc și în cele din urmă sumbră descrie aventurile everyman Ah Q, ale căror triumfuri transforma întotdeauna în înfrângeri.

„De unde vine vocea?”de Eudora Welty
A spus din punctul de vedere al unui criminal rasist, această poveste a fost scrisă imediat după uciderea activistului pentru drepturile civile Medgar Evers. Welty a spus că” furia a aprins siguranța ” poveștii sale, care pare să clocotească pe pagină.

„Fits”de Alice Munro
În 1982 Munro a scris: „Fiecare proiect final, fiecare poveste publicată, este încă doar o încercare, o abordare a poveștii.”Fits” întruchipează această credință, deoarece locuitorii unui oraș mic își inventează propriile explicații pentru o crimă-sinucidere care s-a întâmplat în mijlocul lor.

„Looking for a Rain God” de Bessie Head
povestirile lui Head, bazate pe interviurile pe care le-a realizat cu sătenii din Serowe, Botswana, sunt ca niște povești populare elaborate: povestea originală, în acest caz despre o secetă teribilă, este suprapusă cu un sentiment de ironie, cunoaștere a istoriei și gust pentru enigmă.

„compania lupilor” de Angela Carter
În colecția ei Camera sângeroasă, Carter a actualizat poveștile populare, aducând „conținutul lor latent” la suprafață pentru a-și expune ipotezele patriarhale și misoginia. „Compania Lupilor” este memorabila ei ” revizuire „a”Scufiței Roșii”.

{{#ticker}}

{{topLeft}}

{{bottomLeft}}

{{topRight}}

{{bottomRight}}

{{#goalExceededMarkerPercentage}}

{{/goalExceededMarkerPercentage}}

{{/ticker}}

{{heading}}

{{#paragraphs}}

{{.}}

{{/paragraphs}}{{highlightedText}}

{{#cta}}{{text}}{{/cta}}

Remind me in May

vom fi în contact pentru a vă reaminti să contribuiți. Căutați un mesaj în căsuța de e-mail în mai 2021. Dacă aveți întrebări despre contribuția, vă rugăm să ne contactați.

• Share on Facebook
• Share on Twitter
• Share via Email
• Share on LinkedIn
• Share on Pinterest
• Share on WhatsApp
• Share on Messenger