suprafața mediană (Fig. 171) este convexă, perforată de numeroase orificii și traversată de caneluri longitudinale pentru depunerea vaselor. Suprafața laterală este concavă (Fig. 172), și face parte din meatul inferior. Limita superioară este subțire, neregulată și conectată la diferite oase de-a lungul peretelui lateral al cavității nazale. Poate fi împărțit în trei porțiuni: dintre acestea, anteriorul se articulează cu creasta conchală a maxilarului; posteriorul cu creasta conchală a palatinei; porțiunea de mijloc prezintă trei procese bine marcate, care variază mult ca mărime și formă. Dintre acestea, procesul anterior sau lacrimal este mic și ascuțit și este situat la joncțiunea celui de-al patrulea anterior cu cele trei sferturi posterioare ale osului: se articulează, prin vârf, cu procesul descendent al osului lacrimal și, prin marginile sale, cu canelura de pe spatele procesului frontal al maxilarului, ajutând astfel la formarea canalului pentru canalul nazolacrimal. În spatele acestui proces, o placă largă și subțire, procesul etmoidal, urcă pentru a se alătura procesului uncinat al etmoidului; de la marginea sa inferioară, o lamină subțire, procesul maxilar, se curbează în jos și lateral; se articulează cu maxilarul și formează o parte a peretelui medial al sinusului maxilar. Marginea inferioară este liberă, groasă și celulară în structură, mai ales în mijlocul osului. Ambele extremități sunt mai mult sau mai puțin ascuțite, posteriorul fiind mai conic.