Michael studiază Spaniola singur și, deși este al doilea an, încă se luptă cu gramatica.

el decide că este timpul să se scufunde pe deplin în limbă, așa că călătorește la Madrid. Acolo o întâlnește pe Maite, o frumoasă fată spaniolă care lucrează în cantina de sub locul său.

o vede în fiecare zi, dar nu a practicat conversația spaniolă, așa că falsifică un plan pentru a da accidental peste ea.

într-o noapte după ce Maite termină munca, Michael aleargă la ea, încercând rapid să pună în cuvinte ceea ce gândește și reușește să spună:

„Hola! Soy un hombre pobre que…”

Maite nu-l lasă să termine. Scoate o monedă din buzunar, îi dă fără un cuvânt și pleacă.

Michael este complet confuz. El a vrut să-i atragă atenția, dar a ajuns cu o monedă în mână. Dar de ce? Dacă vrei să știi ce s-a întâmplat, trebuie să continui să citești. Este vorba despre structura sentinței spaniole!

Descarca: Această postare pe blog este disponibilă ca un PDF convenabil și portabil pe care îl puteți lua oriunde. Click aici pentru a obține o copie. (Descarca)

De ce să învețe structura teză spaniolă?

structura propoziției implică ordinea cuvintelor dintr-o propoziție.

când începi să înveți o limbă nouă, vrei să începi să o vorbești imediat, dar simți că există întotdeauna ceva care te reține, ceea ce face imposibil să ai sens atunci când încerci să spui ceva.

că ceva ar putea fi foarte bine structura propoziției, așa că trebuie să o învățăm devreme. De ce?

când stăpânești arta ordinii cuvintelor, poți pune în practică toate acele reguli de vocabular și gramatică pe care le-ai învățat și să produci propoziții perfect gramaticale și cu sunete native, cu sensul exact pe care l-ai avut în minte.

învățarea structurii corecte pentru o propoziție vă deschide, de asemenea, posibilitățile de comunicare, deoarece puteți înlocui cu ușurință cuvintele într-un anumit format de propoziție pentru a obține o mulțime de fraze diferite.

și în cele din urmă, învățarea structurii propoziției spaniole vă va salva de greșelile jenante, deoarece veți putea spune ceea ce vreți să spuneți.

deci, dacă nu vrei să sfârșești cu o monedă în mână ca Michael, nu pleca încă. Este timpul să începeți să învățați puțin despre structura propoziției spaniole.

învățarea elementelor de bază ale structurii propoziției spaniole

structura propoziției poate fi uneori descurajantă pentru un vorbitor nativ al unei limbi, să nu mai vorbim de studenți. Cu toate acestea, scoarța sa este mai rea decât mușcătura și există întotdeauna câteva reguli pe care le putem aplica pentru a aduce o anumită ordine în acel haos.

ca și în engleză, schimbarea structurii propoziției în spaniolă poate duce la neînțelegeri. Vom vedea mai târziu că ordinea tipică a cuvintelor în spaniolă este SVO (subiect, Verb, obiect), dar am vești bune pentru tine! Spaniola este o limbă foarte flexibilă și, de cele mai multe ori, veți putea schimba această ordine fără a modifica sensul propoziției sau a o face complet ungramatică.

uitați-vă la următorul exemplu:

mi hermano este un leyendo un libro. (Fratele meu citește o carte.)

avem un subiect (mi hermano), o formă de verb (este leyendo la sută) și un obiect (un libro).

acum imaginați-vă că am înnebunit și am schimbat ordinea cuvintelor propoziției, astfel:

Un libro Est leyendo mi hermano. (Literal: o carte îl citește pe fratele meu.)

după cum puteți vedea, propoziția spaniolă este încă corectă din punct de vedere gramatical, dar traducerea literală în engleză a devenit puțin ciudată, ca să spunem cel puțin.

deoarece este foarte ciudat să vezi o carte citind o persoană (nu-i așa?), ar trebui să rearanjăm acea propoziție engleză dacă vrem să păstrăm sensul original și să spunem ceva de genul: „este o carte pe care fratele meu o Citește.”

Din acest exemplu puteți vedea că spaniola are cu siguranță flexibilitate în ordinea cuvintelor sale, dar există anumite cazuri care nu oferă flexibilitate, care sunt cu adevărat importante de învățat. Deci, stai pe spate, relaxați-vă și bucurați-vă de această călătorie prin structura teză spaniolă. Și ai grijă la turbulențe!

Pentru mai multe exemple de spaniolă utilizate în situații reale, consultați FluentU.

vizionând videoclipuri autentice, vă veți expune la spaniolă reală așa cum o folosesc vorbitorii de spaniolă. Ascultați structura propoziției utilizate și încercați să alegeți diferitele componente pe măsură ce urmați împreună cu acest post!

structura propoziției Spaniole: o scurtă „teorie a haosului”

ordinea cuvintelor spaniole

așa cum am menționat în introducere, ordinea cuvintelor este destul de importantă în spaniolă (ca în orice altă limbă), deoarece poate fi puțin haotică și poate duce la neînțelegeri dacă nu o respectați.

spaniola și engleza au aceeași schemă de ordine a cuvintelor de bază, SVO (subiect, Verb, obiect), dar pot exista diferențe mari între cele două limbi și nu folosim întotdeauna schema menționată. În următoarele puncte veți învăța cum să stăpâniți ordinea cuvintelor nu numai în propoziții declarative, ci și în întrebări și în negare.

veți învăța, de asemenea, unde să inserați adjective spaniole în propoziție și cum sensul Poate fi diferit dacă faceți câteva mici modificări. În cele din urmă, vă voi arăta unde să puneți adverbe spaniole într-o propoziție. Să mergem!

propozițiile Declarative spaniole

propozițiile Declarative sunt destul de simple, deoarece tind să arate la fel atât în spaniolă, cât și în engleză.pentru ca o propoziție să fie gramaticală, avem nevoie de cel puțin un subiect și un verb. Apoi putem adăuga un obiect sau orice altă categorie de cuvinte de care avem nevoie. Exemplu:

Yo leo. (Am citit.)

Yo leo libros. (Am citit cărți.)

există totuși câteva situații în care o propoziție declarativă în spaniolă poate fi puțin diferită de traducerea sa în engleză:

1. În spaniolă nu trebuie să adăugați un subiect, cu excepția cazului în care este utilizat pentru accent:

Leo libros. (Am citit cărți.)

Yo leo libros (eu sunt cel care citește cărți, nu tu, nu el.)

2. Din această cauză, veți avea întotdeauna un verb conjugat într-o propoziție spaniolă și trebuie să fie de acord în persoană și număr cu subiectul omis:

(Yo) Compro manzanas. (Cumpăr mere.)

(t inkt) Compras manzanas. (Cumpărați mere.)

(Ellos) Compran manzanas. (Cumpără mere.)

3. Introduceți pronumele direct înaintea verbului, nu după acesta:

Las compro. (Le cumpăr.)

Lo leo. (Am citit-o.)

Se la enviamos. (Îl trimitem la ea.)

4. Există momente în care puteți pune verbul în fața subiectului! Acest lucru este valabil mai ales atunci când se ocupă cu pasivi:

Se venden libros. (Cărți de vânzare.)

Se habla Espa unixtol ACV unixt. (Aici se vorbește spaniola.)

5. Datorită faptului că spaniola este o limbă foarte flexibilă, de multe ori veți putea schimba ordinea cuvintelor fără a face propoziția ungramatică. Drept urmare, veți avea propoziții diferite cu practic același sens. Utilizați această tehnică numai atunci când doriți să puneți accentul pe o componentă specifică a propoziției:

(Yo) leo libros.
(Am citit cărți.)

Libros leo (yo).
(literal: „cărți pe care le-am citit.”Înțeles: sunt cărți pe care le citesc, Nu reviste.)

Leo libros (yo).
(însemnând: Citesc cărți, nu le vând, nu le ard, doar le citesc).

cu toate acestea, rețineți că nu veți putea face acest lucru de fiecare dată (cum ar fi plasarea adjectivelor, așa cum vom vedea într-un pic). Încercați să urmați schema de bază și regulile de mai sus, astfel încât să aveți întotdeauna dreptate.

negarea în spaniolă

negarea spaniolă este foarte, foarte ușoară. Practic, ceea ce trebuie să faceți este să adăugați „nu” înainte de verbul:

No compro manzanas. (Nu cumpăr mere.)

nu leo libros. (Nu citesc cărți.)

dacă aveți un pronume în propoziție, adăugați „nu” înaintea acestuia:

No las compro. (Nu le cumpăr.)

nu los leo. (Nu le citesc.)

Acest lucru este valabil și atunci când aveți două pronume:

nu se los leo. (Nu i le citesc.)

dacă răspunsul la o întrebare este negativ, probabil veți avea nevoie de două cuvinte negative:

(Citiți cărți?)

nu, nu los leo(nu, eu nu.)
(Notă: În timp ce în spaniolă trebuie să folosim verbul în răspuns, în engleză puteți folosi doar auxiliarul.)

singura parte dificilă în negația spaniolă este probabil negația dublă, dar chiar și acest lucru este ușor.

în primul rând, aruncați o privire la această listă de cuvinte negative:

nada (nimic)
nadie (nimeni)
ning inktokn, -o, -a, -os, -as (orice, nu, nimeni, Nici unul)
ni (nici)
ni…ni (nici…nici)
nunca (niciodată)
ya nu (nu mai)
todav nu (nu încă)
tampoco (nici)

există două moduri de a folosi aceste cuvinte negative într-o propoziție:

1. Le puteți folosi singur înainte de verb (nu uitați să nu folosiți „nu” în acest caz!).

Nunca leo. (N-am citit niciodată.)

Nadie ha comprado manzanas. (Nimeni nu a cumpărat mere.)

2. Puteți folosi” nu ” înainte de verb și adăugați cuvântul negativ după verb.

nu leo nunca. (N-am citit niciodată.)

nu ha comprado nadie manzanas. (Nimeni nu a cumpărat mere.)

spre deosebire de engleză, în spaniolă puteți găsi chiar și trei negative:

No leo nada nunca. (N-am citit niciodată nimic.)

și chiar patru! Arunca o privire:

nu leo nunca nada tampoco. (Nici eu n-am citit nimic.)

întrebări în spaniolă

punerea întrebărilor în spaniolă este mult mai ușoară decât în engleză, deoarece nu folosiți verbe auxiliare pentru a face întrebări. Singurul lucru pe care trebuie să-l țineți cont este dacă puneți o întrebare DA/NU sau exprimați neîncredere.

exprimarea incredulității este cea mai ușoară. Trebuie doar să adăugați semne de întrebare la începutul și la sfârșitul propoziției declarative și sunteți gata să mergeți:

Mar Xiva lee libros. De ce?de ce? de ce? de ce? de ce? de ce?
(Maria citește cărți. Într-adevăr? Maria citește cărți? Ce surprinzător!).

dacă vă așteptați la un răspuns real, inversați subiectul și verbul:

S inkt, lee cada ma inkt.
(Citește Maracesta Cărți? Da, citește în fiecare dimineață.)

atunci Când avem un cuvânt întrebare (ce – ce, când ai – atunci când, por qué – de ce, quien – care, donde – de unde, cum – cum, cual – care, cuánto – cât de mult, etc.) folosim în mod normal inversiune:

or qu

(De ce citește Maracesta?)

¿Cuánto cuestan las manzanas?
(cât costă merele?)

Întrebări indirecte în spaniolă

o întrebare indirectă este o întrebare încorporată într-o altă propoziție. În mod normal, se termină cu o perioadă, nu cu un semn de întrebare și tind să înceapă cu un cuvânt de întrebare, ca în engleză.

întrebările indirecte funcționează foarte similar în engleză și în spaniolă. Veți avea începutul unei propoziții, iar în interior veți găsi întrebarea indirectă încorporată. Aruncati o privire la următoarele exemple:

no s int.
(Nu știu de ce citește Maria.)

Dime cu o sută de dolari.
(Spune-mi cât costă merele.)

după cum puteți vedea, întrebările indirecte arată exact la fel ca o propoziție declarativă; nu există inversiune și nici alte modificări ulterioare.

există două tipuri de întrebări indirecte. Primul tip conține un cuvânt de întrebare, ca în exemplele de mai sus. Al doilea tip necesită un răspuns Da/Nu și, în loc să folosiți un cuvânt de întrebare, va trebui să utilizați „si” (Dacă, dacă):

Me pregunto si mar Xusta lee.
(mă întreb dacă Maria citește.)

eu Gustar Sabre si are comprado manzanas.
(aș dori să știu dacă ați cumpărat mere.)

puteți adăuga și „o nu „(sau nu) la sfârșitul întrebării indirecte:

(Ați putea să-mi spuneți dacă Mar Xusta citește sau nu?)

plasarea adjectivelor spaniole

când începeți să studiați Spaniola, una dintre primele reguli pe care va trebui să le învățați este că adjectivele vin de obicei după substantiv în spaniolă.

el perro grande (cainele cel Mare)

el libro amarillo (Cartea Galbena)

el ni Alto (copilul inalt)

cu toate acestea, această regulă este rupt destul de des. Este adevărat că ar trebui să puneți adjectivele după substantiv. De fapt, uneori nu este corect să le punem înaintea substantivului. Totuși, există câteva adjective care pot lua ambele poziții. Rețineți, totuși, că sensul propoziției se schimbă în funcție de poziția acelor adjective!

aici aveți câteva dintre ele:

Grande:

când este folosit înainte de substantiv, se schimbă în gran și înseamnă grozav: un gran libro (o carte grozavă).
când este folosit după substantiv, înseamnă mare: un libro grande (o carte mare).

Antiguo:

înainte de substantiv înseamnă de modă veche sau fost: un antiguo alumno (un fost student).
după substantiv înseamnă antic: un libro antiguo (o carte antică).

Mismo:

înainte de substantiv înseamnă „același”: el mismo libro (aceeași carte).
după substantiv înseamnă el însuși, el însuși, ea însăși etc.: el ni microtico mismo (copilul însuși).

Nuevo:

înainte de substantiv înseamnă făcut recent: un nuevo libro (o carte recent făcută).
după substantiv înseamnă neutilizat: un libro nuevo (o carte neutilizată).

Propio:

înainte de substantiv înseamnă propria persoană: mi propio libro (propria mea carte).
după substantiv înseamnă adecvat: un vestido muy propio (o rochie foarte potrivită).

Pobre:

înainte de substantiv înseamnă sărac, în sensul de jalnic: bietul copil.
după substantiv înseamnă sărac, fără bani: copilul sărac, fără bani.

numai:

înainte de substantiv înseamnă doar un copil.
după substantiv înseamnă singur: un copil singuratic.

Unico:

înainte de substantiv înseamnă singurul: singurul copil.
după substantiv, înseamnă unic: un copil unic, dar ser hijo inktoknico înseamnă a fi un singur copil.

plasarea adverbului spaniol

plasarea adverbului este destul de flexibilă în limba spaniolă, deși există tendința de a le pune imediat după verb sau chiar în fața adjectivului:

el ni inktico camina lentamente.
(băiatul merge încet.)

Este tema es horriblemente dif.
(acest subiect este oribil de dificil.)

puteți plasa adverbe aproape peste tot în propoziție, atâta timp cât acestea nu sunt departe de verbul pe care îl modifică:

Ayer encontract un tesoro.
(ieri am găsit o comoară.)

Encontrul la un tesoro.
(am găsit ieri o comoară*) încă corectă în spaniolă!

Encontral un tesoro ayer
(am găsit niște comori ieri).

dacă obiectul este prea lung, este mult mai bine să puneți adverbul direct după verb și înainte de obiect. De exemplu, următoarele:

mir amargamente a los vecinos que hab inktivan llegado tarde a la reuni inktivn.(s-a uitat cu amărăciune la vecinii săi care ajunseseră târziu la întâlnire.)

este mult mai bine decât:

Mir a los vecinos que hab inktifan llegado tarde a la reuni int amargamente.

puteți crea un adverb din majoritatea adjectivelor spaniole. Pentru a face acest lucru, alegeți forma feminină, singulară a adjectivului și adăugați sfârșitul-mente (nu este nevoie să faceți alte modificări):

rapid → rapidă → rapid (rapid)

lentă → lent → încet (încet)

ștergere → ștergere → evident (clar)

atent → atent → atent (atent)

amar → acru → amar (cu amărăciune)

Cand doua adverbe modifica acelasi verb, adauga-mintea numai la cel de-al doilea:

copilul studii rapid și eficient.
(băiatul studiază rapid și eficient.)

mi hermano habla lenta y claramente.
(fratele meu vorbește încet și clar.)

Pe de altă parte, există unele adverbe care nu se termină în-mente. Acestea pur și simplu trebuie să fie învățate pe de rost, inclusiv:

mal (slab)
bien (bine)
aquinclux (aici)
toate inktux (acolo)
siempre (întotdeauna)
nunca (niciodată)
mucho (mult)
muy (foarte)
poco (puțin)

și cu asta, acum ați luat mulți pași mai departe în învățarea spaniolă, înlocuind în același timp haosul cu armonie. Ți-ai îmbunătățit abilitățile de scriere, vorbire și Limbă spaniolă.

ai putea veni cu siguranta cu o prima linie mai buna decat Michael a facut acolo cu Maite. De fapt, știind ce știți acum despre structura propoziției spaniole, probabil că ați practica conversația spaniolă cu Maite—sau orice vorbitor spaniol superb cu care vă încrucișați în viitor! Buena suerte!