Înapoi la cuprins

limba și comunicarea

dintre soiurile de limba engleză vorbită în Liberia, cel mai prestigios este standard de limba engleză liberiană, utilizate în discursuri politice formale, în presa scrisă și de difuzare, precum și la toate nivelurile sistemului de învățământ. Este ca engleza standard folosită în altă parte în Africa anglofonă, cu excepția faptului că sistemul său de sunet și o parte din vocabularul său au fost influențate mai degrabă de modelele americane decât Britanice. Engleza standard liberiană este vorbită de elită și subelită atât de Americo Liberian, cât și de origine indigenă și cu diferite grade de competență de către alții.deși engleza liberiană standard este folosită frecvent și fluent de Americoliberieni bine educați, se crede că este limba de origine (sau informală) a doar câtorva dintre ei. Limba de origine a majorității elitei acestui grup etnic este o limbă pe care lingvistul Ian Hancock o numește engleza liberiană vernaculară. Termenii locali pentru aceasta nu sunt favorizați de oamenii care o vorbesc, iar unii liberieni americani încearcă să suprime utilizarea sa acasă, deoarece este adesea considerată „engleză proastă.”S-a sugerat că acest vernacular este un descendent al unei forme de engleză neagră dezvoltată în sudul American la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea. Adus în Liberia de coloniști, dintre care unii vorbeau engleza americană standard, Această varietate de engleză neagră a fost afectată de engleza liberiană standard și de limbile africane și pidgins vorbite de popoarele cu care coloniștii și descendenții lor au intrat în contact.

variantele locale ale vernacularului sunt vorbite de liberienii indigeni care au avut relații susținute cu Liberienii americani. Aceste variante sunt marcate de influența, în special asupra vocabularului, a limbilor materne africane ale vorbitorilor lor. În unele cazuri, de ex., cea a vernacularului numit Kepama, orășenii indigeni pot vorbi vernacularul mai ușor decât limba lor maternă, rezervând utilizarea acestuia din urmă pentru situații speciale.

alte soiuri care folosesc limba engleză sunt „Congo”, soldier English, Liberian pidgin și Kru pidgin. „Congo” este vorbit de rămășițele descendenților sclavilor recuceriți, dintre care majoritatea au fost absorbiți în categoria etnică Americo liberiană. Potrivit lui Hancock, a lor este o versiune conservatoare a Americo Liberian vernacular, pe care unii Americo liberieni susțin că nu sunt capabili să o înțeleagă. Această afirmație poate reflecta pur și simplu un sentiment Americo-Liberian de superioritate față de Congoi, mai degrabă decât o barieră lingvistică. Atât Pidgin Liberian, cât și Kru pidgin sunt pidgini englezi în sensul că o mare parte, dacă nu chiar cea mai mare parte, din lexiconul lor limitat se bazează pe engleză, chiar dacă sistemele de sunet diferă de cele ale soiurilor standard de engleză. Cu toate acestea, gramatica și sintaxa par a fi forme simplificate bazate pe cele ale uneia sau mai multor limbi africane. Liberian pidgin diferă de limba Englezăpidginii din țările anglofone mai la est și de la Krio din Sierra Leone adiacente spre vest. Cu toate acestea, Kru pidgin pare să fie legat de Krio, iar inay a fost adus pe coasta Kru din sud-estul Liberiei de către Kru care locuise în Freetown, Sierra Leone. Engleza soldatului pare să combine variante indigene de engleză liberiană vernaculară și Pidgin Liberian și a fost folosit de armată și poliție. Cu toate acestea, nu este clar că a fost folosit ca limbaj de comandă.

multe dintre popoarele indigene din Liberia folosesc limbile triburilor vecine cu diferite grade de competență, fie pentru că una dintre aceste limbi este o lingua franca locală, fie pur și simplu pentru că locuitorii în cauză trăiesc în aceeași monedă sau imediat adiacentă în unități. Învățarea unei a doua limbi poate fi mai ușoară dacă se află în aceeași familie sau ramură lingvistică ca prima limbă a cursantului; de exemplu, se pare că există o mulțime de bilingvism în rândul vorbitorilor limbilor Kruan. Cu toate acestea, în nordul și vestul Liberiei, unde toate cele trei subfamilii sunt respinse, bilingvismul are loc peste granițele lor. Belle, un grup foarte mic, folosesc Loina ca limbă comercială, iar mulți dintre ei folosesc Loma în cadrul comunității. În zona Bopolu, unde multe grupuri s-au reunit în secolul al XIX-lea sub hegemonia Mandingo sau Gola, mulți indivizi pot vorbi două sau mai multe limbi dintr-un set care include nu numai Gola și Mandingo, ci și Kpelle, Gbandi și poate alții. În regiunea de coastă și în interiorul său imediat, la nord-vest de Monrovia, Gola, Vai și Dey își pot vorbi reciproc limbile cu diferite grade de fluență. În special, Dey, un grup în scădere, poate folosi Gola sau Vai ca limbă de origine.

cel mai mare interes pentru dezvoltarea ortografiilor pentru limbile africane a fost arătat de misionarii diferitelor biserici, în principal Luteranii, care ar fi dorit să redea toată sau o parte din Biblie și alte materiale religioase în limbile locale. Alfabetele au fost dezvoltate pentru mai multe limbi Liberiene și există un script pentru Kpelle. Dar nici o limbă indigenă nu ajunge la mai mult de o cincime din populație. Mai mult, nu este sigur că un alfabet destinat unui întreg grup etnolingvistic ar fi adecvat pentru toate dialectele sale.

dezvoltarea indigenă a unui scenariu a avut loc într-un caz bine cunoscut, cel al Silabarului Vai. Cândva în prima treime a secolului al XIX-lea, Dualu Bukele, asistat de mai mulți prieteni, a creat un scenariu adaptat la scrierea limbii Vai. În a doua jumătate a secolului al XX-lea, după modificări minore, scenariul a folosit aproximativ 240 de caractere separate, dintre care majoritatea reprezentau combinații vocale consonante specifice. Scenariul, încă în uz în 1984, a fost folosit pentru o varietate de scopuri, dar poate cel mai adesea pentru păstrarea înregistrărilor de un fel sau altul. În unele cazuri, oamenii au învățat limba pentru a face uz de script-ul. Unii Vai, dintre care mulți sunt musulmani, sunt alfabetizați în trei limbi și scripturi diferite: Vai, arabă și engleză. Scenariul a fost păstrat în viață în mare parte ca o chestiune de mândrie. Nu este predată în mod obișnuit copiilor Vai, ci este transmisă de bătrâni cunoscuți tinerilor care își exprimă dorința de a o învăța.

înapoi la cuprins