rezumat

Marx și coautorul său, Friedrich Engels, încep Manifestul Comunist cu celebra și provocatoare afirmație că „istoria tuturor societăților existente până acum este istoria luptei de clasă.”Ei susțin că toate schimbările în formăsocietatea, în instituțiile politice, în istoria însăși, sunt conduse de un proces de luptă colectivă din partea grupurilor de oamenicu situații economice similare pentru a-și realiza materialulsau interesele economice. Aceste lupte, care au avut loc de—a lungul istoriei de la Roma antică până în Evul Mediu până în prezent, au fost lupte ale claselor subordonate economic împotriva claselor dominante din punct de vedere economic care s-au opus intereselor lor economice-sclavi împotriva stăpânilor, iobagi împotriva proprietarilor de pământ și așa mai departe. Lumea modernă industrializată a fost modelată de o astfel de clasă subordonată—burghezia sau clasa comercianților—în lupta sa împotriva elitei aristocratice a societății feudale. Prin explorarea lumii, descoperirea de materii prime și metale și deschiderea piețelor comerciale pe glob, burghezia, a cărei existență este acumularea, a devenit mai bogată și încurajată politic împotriva ordinii feudale, pe care în cele din urmă a reușit să o măture prin luptă și revoluție. Burgheziaau ajuns la statutul de clasă dominantă în industria modernălumea, modelând instituțiile politice și societatea în funcție de propriile interese. Departe de a elimina lupta de clasă, această clasă subordonată, acum dominantă, a înlocuit o luptă de clasă cu alta.

burghezia este cea mai spectaculoasă forță din istoriepână în prezent. Zelul negustorilor pentru acumulare i-a determinat să cucerească globul, forțând pe toți de pretutindeni să adopte modul capitalist de producție. Viziunea burgheză, care vede lumea ca o piață mare pentru schimb, a modificat fundamental toate aspectele societății, chiar și familia, distrugând modurile tradiționale de viață și civilizațiile rurale și creând orașe enorme în locul lor. Sub industrializare, mijloacele de producție și schimb care conduc acest proces de extindere și schimbare au creat o nouă clasă urbană subordonată a cărei soartă este legată în mod vital de cea a burgheziei. Această clasăeste proletariatul industrial sau clasa muncitoare modernă. Acești muncitori au fost dezrădăcinați de expansiunea capitalismului și forțați să-și vândă munca burgheziei, fapt care îi ofensează în miezul existenței lor, în timp ce își amintesc de acei muncitori de vârste anterioare care dețineau și vindeau ceea ce au creat. Muncitorii industriali modernisunt exploatați de burghezie și forțați să concureze cu unulaltul pentru salarii în continuă scădere, pe măsură ce mijloacele de producție crescmai sofisticate.

Fabrica este arena pentru formarea unei lupte de clasă care se va revărsa în societate în general. Muncitorii industriali moderni vor ajunge să-și recunoască exploatarea în mâinile burgheziei. Deși sistemul economic îi obligă să concureze unii cu alții pentru salarii tot mai mici, printr-o asociere comună pe podeaua fabricii vor depăși diviziunile dintre ei,își vor realiza soarta comună și vor începe să se angajeze într-un efort colectiv pentru a-și proteja interesele economice împotriva burgheziei. Lucrătorii vor forma colectivități și își vor lua treptat cererile în sfera politică ca o forță care trebuie luată în considerare. Între timp, muncitorilor li se va alătura un număr din ce în ce mai mare din clasa de mijloc inferioară ale cărei mijloace de trai antreprenoriale sunt distruse de creșterea unor fabrici uriașe deținute de un număr în scădere de elite superrichindustriale. Treptat, toată societatea va fi atrasă de unasau cealaltă parte a luptei. La fel ca burghezia dinaintea lor,proletariatul și aliații lor vor acționa împreună în interesul realizării scopurilor lor economice. Ei se vor muta să măture burghezia și instituțiile ei, care stau în calea acestei realizări. Burghezia, prin modul său de producție stabilit, produce semințele propriei sale distrugeri: clasa de lucru.

analiza

Manifestul Comunist a fost conceput ca o declarație programatică definitivă a Ligii Comuniste,un grup revoluționar German din care Marx și Engels au fost liderii.Cei doi bărbați și-au publicat tractul în februarie 1848, cu doar câteva luni înainte ca o mare parte din Europa să izbucnească în tulburări sociale și politice,iar Manifestul reflectă climatul politic al perioadei. În vara acelui an, grupurile revoluționare tinere, împreună cu Deposedații urbani, au înființat baricade în multe dintre capitalele Europei, luptând pentru încetarea opresiunii politice și economice. În timp ce disidenții duceau război împotriva absolutismului și a privilegiilor aristocratice de la Revoluția franceză,mulți dintre noii radicali din 1848 și-au pus ochii pe un nou inamic pe care îl credeau responsabil pentru instabilitatea socială și creșterea unei clase inferioare urbane sărace. Acel dușman era capitalismul, sistemul proprietății private asupra mijloacelor de producție. Manifestul descriemodul în care capitalismul împarte societatea în două clase: burghezia sau capitaliștii care dețin aceste mijloace de producție (fabrici,mori, mine etc.), și muncitorii, care își vând puterea de muncă capitaliștilor, care plătesc muncitorii cât mai puțin cu care pot scăpa.

deși Liga Comunistă a fost ea însăși aparent prea dezorganizată pentru a contribui mult la Răscoalele din 1848, Manifestul Comunist este un apel la acțiune politică, conținând celebra comandă, „muncitorii lumii uniți-vă!”Dar Marx și Engels au folosit, de asemenea, cartea pentru a descrie unele dintre adevărurile de bază, așa cum au văzut-o, despre modul în care funcționează lumea. În Manifestul Comunist vedem mai devremeversiuni ale conceptelor marxiste esențiale pe care Marx le-ar elabora cu mai multă rigoare științifică în scrierile mature, cum ar fi DasKapital. Poate că cel mai important dintre aceste concepte este teoria materialismului istoric, care afirmă că schimbarea istorică este condusă de actori colectivi care încearcă să-și realizeze obiectivele economice, rezultând lupte de clasă în care o ordine economică și politică este înlocuită de alta. Unul dintre principiile centrale ale acestei teorii estecă relațiile sociale și alianțele politice se formează în jurul relațiilor de producție. Relațiile de producție depind de o societate datămodul de producție sau organizarea economică specifică a proprietățiiși diviziunea muncii. Acțiunile, atitudinile și perspectivele unei persoane asupra societății și Politica, loialitățile și simțul colectivității sale derivă din poziția sa în relațiile de producție.Istoria angajează oameni ca actori politici ale căror identități sunt constituite ca exploatatoare sau exploatate, care formează alianțe cu alte identități identificate în mod similar și care acționează pe baza acestor identități.