intussuscepția: infiltrarea (prolapsul) unei porțiuni a intestinului într-o altă porțiune imediat adiacentă a intestinului, care afectează predominant copiii. Intussuscepția scade aportul de sânge către partea afectată a intestinului și duce frecvent la obstrucție intestinală. Presiunea creată de cei doi pereți ai intestinului care presează împreună provoacă inflamații și umflături și reduce fluxul sanguin. Moartea țesutului intestinal poate apărea, cu sângerări semnificative, perforații, infecții abdominale și șocuri care apar foarte rapid. Majoritatea cazurilor de invaginație apar la copii cu vârsta cuprinsă între 5 luni și 1 an. Simptomele încep cu un plâns brusc și puternic la un copil, copilul trăgând genunchii până la piept din cauza crampelor abdominale. Durerea și plânsul sunt intermitente, dar reapar frecvent și cresc în intensitate și durată. Febra este frecventă. Pe măsură ce starea progresează, copilul devine slab și apoi prezintă semne de șoc, inclusiv culoare palidă, letargie și transpirație. Aproximativ jumătate dintre copiii afectați trec printr-un scaun sângeros, mucos (‘jeleu de coacăze’). Cauza invaginației nu este cunoscută, deși infecțiile virale ale intestinului pot contribui la invaginație în copilărie. La copiii mai mari sau adulți, prezența polipilor sau a unei tumori poate declanșa invaginația. Diagnosticul precoce este foarte important. La examinarea abdomenului, un medic poate simți o masă. Radiografiile abdominale pot sugera obstrucție intestinală, dar este necesară o clismă de bariu pentru a arăta telescopul caracteristic al intestinului. În unele cazuri, obstrucția intestinală poate fi ameliorată cu o clismă de bariu sau aer. Dacă obstrucția nu poate fi redusă printr-o clismă de bariu, este necesară intervenția chirurgicală pentru tratament.

SLIDESHOW

cele mai frecvente 14 cauze ale oboselii Vezi Slideshow