tremurul bolii Parkinson

tremorul se caracterizează clinic prin mișcări involuntare, ritmice și alternante ale uneia sau mai multor părți ale corpului (Abdo și colab., 2010). Boala Parkinson adăpostește multe tremurături diferite. Aceste tremurături pot varia în funcție de circumstanțele în care apar, de partea corpului implicată și de frecvența la care se produce tremurul. De exemplu, tremurul poate apărea în repaus, în timpul ținerii posturale sau în timpul mișcărilor voluntare; poate fi văzut în mâini, picioare sau alte părți ale corpului; iar frecvența tremurului poate varia de la scăzut (4-5 Hz) la ridicat (8-10 Hz). O declarație de consens a Societății de tulburări de mișcare include o schemă de clasificare paralelă care clasifică trei sindroame de tremor asociate cu boala Parkinson (Deuschl și colab., 1998). Această clasificare este încă utilizată pe scară largă astăzi (Fahn, 2011). În primul rând, cel mai frecvent sau clasic tremor al bolii Parkinson este definit ca un tremor de repaus sau tremor de repaus și postural/cinetic cu aceeași frecvență. Acest tremor este inhibat în timpul mișcării și poate reapărea cu aceeași frecvență la adoptarea unei posturi sau chiar la mișcare. Când se repetă cu postura, a fost numit tremor re-emergent. În al doilea rând, unii pacienți cu boala Parkinson dezvoltă odihnă și tremor postural/cinetic de frecvențe diferite, tremorul postural/cinetic afișând un nivel mai mare (>1.5 Hz) și frecvența non-armonică legată de tremorul de repaus. Această formă apare la <10% dintre pacienții cu boala Parkinson. Unii consideră că este o combinație incidentală a unui tremor esențial cu boala Parkinson (Louis și fruct, 2007), dar pare mai plauzibil faptul că tremorul postural este o manifestare a bolii Parkinson. În al treilea rând, tremururile posturale și cinetice izolate apar în boala Parkinson. Frecvența acestor tremurături poate varia între 4 și 9 Hz. O formă specifică de tremor postural (dependent de poziție) este tremorul ortostatic, care poate apărea în boala Parkinson la frecvențe diferite (4-6, 8-9 sau 13-18 Hz), cu sau fără tremor de repaus coexistent (Leu-Semenescu și colab., 2007). Deoarece acest tip de tremor apare la o vârstă mai mare de debut decât tremorul ortostatic primar și deoarece poate răspunde la tratamentul dopaminergic, s-a susținut că este mai degrabă o manifestare a bolii Parkinson decât o asociere întâmplătoare a două sindroame de tremor (Leu-Semenescu și colab., 2007).

distincția dintre aceste tremurări diferite nu este întotdeauna vizibilă cu ochiul liber. De exemplu, tremurul de repaus poate reapărea în timpul exploatației posturale, ceea ce face dificilă distingerea clinică a acestuia de tremurul esențial. Această distincție poate fi făcută prin concentrarea asupra întârzierii dintre adoptarea unei posturi și apariția tremurului: în tremurul esențial nu există întârziere, în timp ce tremurul de repaus al bolii Parkinson reapare după câteva secunde (în medie 10 s) (Jankovic și colab., 1999). Deoarece frecvența tremurului re-emergent și de repaus poate fi similară, s-a emis ipoteza că ambele tremururi au un mecanism patofiziologic similar. Un pacient interesant cu boala Parkinson nu a avut tremor de repaus, ci un tremor postural marcat de 3-6 Hz care a apărut după o întârziere de 2-4 s după ținerea posturală (Louis și colab., 2008), asemănându-se astfel cu tremurul re-emergent. Astfel de observații indică o eterogenitate în circumstanțele în care apare tremorul clasic de repaus al bolii Parkinson.

în secțiunile următoare, ne vom concentra în principal pe tremurul clasic de odihnă în boala Parkinson. Vom descrie mai întâi diferențele clinice și cerebrale dintre pacienții cu tremor-dominant și non-tremor boala Parkinson. Apoi vom detalia modul în care aceste diferențe ne pot informa despre cauzele și consecințele Tremurului de repaus al bolii Parkinson.